Prefata de Konrad Gundisch
Am citit cu mult interes si cu admiratie manuscrisul acestei carti. Interes, deoarece pentru un istoric orice izvor autentic, care a supravietuit vitregiilor timpului, este deosebit de valoros. Admiratie, pentru ca au fost salvate documente importante nu numai pentru trecutul locuitorilor sasi din Crit, ci si pentru cercetarea istorica a unui exemplu deosebit de autoorganizare si autodisciplinare sociala a sasilor din Ardeal, cam singular astazi chiar si pe plan european.
Ruxandra Hurezean nu numai ca a salvat aceste izvoare prin inventariere si scanare, ea le-a facut accesibile cercetatorilor romani care studiaza structurile si organizatiile specifice Ardealului prin traducerea lor in limba romana, datorata Lianei Iunesch. Aceste structuri si organizatii au interferat cu diferitele comunitati etnice care convietuiesc de secole in Ardeal, dupa cum remarca si doamna Hurezean, referindu-se la Vecini si Vecinatati in Transilvania, volum coordonat de catre regretatul antropolog Vintila Mihailescu.
Ruxandra Hurezean prezinta aceste asociatii in mod detaliat, descriind multiplele aspecte ale organizarii lor, ale oranduirii convietuirii intre oameni, ale disciplinarii sociale liber consimtite de catre membrii vecinatatilor, chiar si prin pedepse, ale reglementarii amanuntite a vietii cotidiene, ale traditiilor legate de aplicarea statutelor de vecinatati. Astfel, ele au asigurat timp de secole linistea, moralitatea, ordinea publica si ajutorarea reciproca in cadrul comunitatilor sasesti.
Prezentarea se bazeaza pe cazul specific al vecinatatilor sasesti din satul Crit in contextul mai larg al cercetarilor publicate de alti istorici si antropologi germani si romani. In anexa sunt editate in mod exemplar mai multe articuse (statute) pastrate de catre Biserica Evanghelica din Crit, intreprindere anevoioasa atat in ce priveste transcrierea unor documente parvenite in parte inca din secolul al XVII-lea si scrise de mana, cat si in traducerea corecta si perfect inteligibila a textelor redactate intr-o germana veche in limba romana.
Modelul de organizare si convietuire adoptat de sasi este, in fond, o formula de bune practici bazata pe autoguvernare, un set de reguli reiesite din viata si asumate constient de membrii comunitatilor lor.
Poate asa se explica si faptul ca aceste comunitati au rezistat timp de peste 800 de ani in pofida multor incercari cu adevarat cumplite prin care au trecut.
Sasii nu au renuntat la felul lor de trai impreuna si ajutor fratesc nici dupa ce au emigrat din Romania in Germania sau in alte tari de pe Glob. Acolo unde au ajuns, ei si-au refacut pe cat a fost posibil Vecinatatile, chiar daca nu mai erau cu adevarat vecini, ci locuiau la distanta. (Ruxandra Hurezean)