Istrati este intr-adevar recunoscut dupa darul povestirii sale, fapt ce se dovedeste cu limpezime in "Chira Chiralina" unde autorul renunta la formula romanului psihologic, cladit pe un conflict si culminand intr-o catastrofa, sustinut adica de un interes dramatic pentru a reveni la forma propriu-zisa a povestirii, unde interesul se concentreaza asupra episodului. Imprejurarile vietii lui Dragomir nu inainteaza furtunos catre deznodamantul final, ci se desfasoara cand mai incet, cand mai grabit, dupa ritmul special al momentului. Sarsitul cartii nu coincide cu epuizarea interesului;la ultima fila doresti inca sa asculti mai departe... Povestire si experienta facand una, Chira Chiralina este un document omenesc de primul ordin.