Accidentul

Accidentul - La capatul drumului pandeste pericolul de Freida McFadden

Ce urmeaza iti va ingheta sangele in vene.  Si nu pentru ca in povestea Freidei McFadden e iarna afara...

Insarcinata in opt luni, singura si disperata, Tegan vrea doar sa lase in urma viata care se destrama in jurul ei. Asa ca porneste la drum, hotarata sa ajunga la fratele ei — dar o furtuna de zapada o arunca in afara soselei si ii schimba destinul pentru totdeauna.

Blocata intr-o zona izolata din Maine, cu masina stricata si glezna fracturata, Tegan se teme ca a facut o greseala teribila. Apoi se intampla un miracol: este salvata de Hank si Polly Thomson, un cuplu care ii ofera adapost in cabana lor calduroasa, pana cand viscolul se va opri.



Dar curand isi da seama ca ceva nu e in regula. Polly, fosta asistenta medicala, pare tot mai instabila, aproape obsedata de sarcina ei. Hank e mai rezervat, dar ascunde un secret la fel de intunecat. Tegan trebuie sa faca tot ce-i sta in putere ca sa se salveze — pe ea si pe copilul nenascut.

Recenzii 

„Freida ii incurajeaza pe cititori sa nu ii judece pe altii dupa aparente sau presupuneri. Natura intunecata si rasucita a povestii, care aminteste de o combinatie intre „Misery” si „Rosemary’s Baby”, creeaza o atmosfera infioratoare, dar captivanta.” - Florence

„Au fost atat de multe aspecte ale acestei carti care mi-au placut. Intriga complexa, rasturnarile neasteptate si finalul surprinzator m-au lasat fara cuvinte.” - Cindy 

„In stilul clasic al Freidei, exista o intorsatura la final — de fapt, mai mult de una. Poate ca vei reusi sa anticipezi una sau doua, dar sunt sigura ca cel putin una te va lua prin surprindere. Au fost foarte putine indicii care sa duca spre ea, dar in acelasi timp m-a socat — si cui nu-i place asta?” - Jennifer


Fragment din carte
„N-am mai ucis pe nimeni pana acum. Nu sunt genul care comite crime. Sunt un om bun. Nu mint. Nu insel. Nu fur. Abia daca ridic vocea din cand in cand. Am facut in viata foarte putine lucruri de care sa-mi fie rusine. Si totusi, iata unde am ajuns. M-am asteptat ca persoana care se afla acum sub mine sa se zbata. Dar nu m-am asteptat sa se zbata atat.

Nu m-am asteptat la o lupta in toata regula. Sau la tipetele astea infundate. As putea sa ma opresc. Nu e prea tarziu. Mi-au mai ramas vreo cincisprezece secunde ca sa ma hotarasc daca vreau sa ucid – treizeci de secunde, cu totul. Dar nu ma pot opri. Pur si simplu, nu pot.”