Cipi traia in padure.
Era mare cat degetul meu cel mic si purta la palarie o floare de lacramioara.
Caci avea si palarie.
Locuia in scorbura Fagului Urias si toti il iubeau.
Un pitic atat de dragalas si de harnic n-ai fi gasit in toata lumea, oricat ai fi cautat...
Un singur lucru il necajea pe Cipi nitel.
Ar fi vrut, cat de cat, macar cu o jumatate de deget sa fie mai inalt.
Nu cu mai mult, fiindca el stia din cartile pentru copii ca un pitic e pitic atata vreme cat e pitic.