Departe de lumea dezlantuita

Romanul incepe cu prima intalnire dintre fermierul Oak si Batsheba Everdene. Acesta o zareste in timp ce se muta la matusa ei, doamna Hurst, in Norcombe, unde urma sa ingrijeasca de vaci. Aici, Gabriel Oak, in varsta de 28 de ani, detinea o turma de oi. Cand Batsheba isi pierde palaria si Gabriel i-o inapoiaza, cei doi fac cunostinta. Intr-o noapte, stand in coliba sa cu focul aprins si cu obloanele rasuflatorilor inchise, pe Oak incepe sa-l doara capul si adoarme. Apare insa Batsheba, care azvarle cu lapte pe el pentru a-l trezi si, luandu-i capul in poala ei, ii spune ca era sa moara sufocat. Fermierul incepe sa se gandeasca din ce in ce mai mult la fata si, intr-o zi, se hotaraste sa-i faca o vizita acasa la matusa ei, pe care o intreaba daca mai are si alti pretendenti. Pe drumul de intoarcere o intalneste si o cere in casatorie, dar ea refuza.

Dupa cateva luni se raspandeste vestea plecarii domnisoarei Everdene din sat, ceea ce pe cioban il face sa o idealizeze si mai mult. Intr-o dimineata, trezindu-se din cauza zgomotului talangilor oilor, descopera ca turma lui fusese manata prin gard de cainele cel tanar pana la o groapa de var in care cazusera si murisera toate. In aceste conditii, este nevoit sa-si caute de lucru la targul din Casterbridge ca vechil. Fiind ocolit de toti fermierii si obosit, adoarme intr-o caruta care, dupa un timp, se pune in miscare. In apropiere de Weatherbury, el se da jos din caruta si observa ca in curtea unei ferme luase foc un stog. Ajuta la stingerea incendiului si o intalneste pe stapana fermei, care se intampla sa fie chiar Batsheba Everdene. Aceasta ii propune sa fie oier la ferma ei, pe care o mostenise de la unchiul sau dupa moartea acestuia...

THOMAS HARDY s-a nascut in 1840, in Higher Bockhampton. A fost un scriitor si poet naturalist britanic, cunoscut pentru romanele sale Tess si Departe de multimea dezlantuita. Paraseste scoala la 16 ani pentru a deveni ucenicul unui arhitect local, apoi studiaza arhitectura la Dorchester si ulterior la Londra, la King's College, unde este premiat de prestigioasele Royal Institute of British Architecture si The Architectural Association.

Cativa ani mai tarziu se intoarce in Dorset si se dedica scrisului. Primul sau roman, Desperate Remedies (Remedii disperate), apare in 1871, urmat de A Pair of Blue Eyes (Doi ochi albastri, 1873) si Far from the Madding Crowd (Departe de multimea dezlantuita, 1874), prima sa scriere importanta.

Renunta definitiv la arhitectura si, pe parcursul urmatorilor douazeci si cinci de ani, publica zece romane, caracterizate de el insusi drept „romane de caracter si imprejurari”, in care isi expune viziunea fatalista asupra vietii umane, aflata sub influenta unui destin nemilos. Printre acestea se numara: The Return of the Native (Intoarcerea bastinasului, 1878), The Trumpet Major (Gornistul regimentului, 1880), Two on a Tower (Doi pe un turn, 1882), The Mayor of Casterbridge (Primarul din Casterbridge, 1886), Tess of the d'Urbervilles (Tess d'Urberville, 1891) si Jude the Obscure (Jude Nestiutul, 1894).

In 1897, dupa ce romanul The Well-Beloved (Cel preaiubit) este primit fara entuziasm de critica, renunta sa mai scrie romane. Moare in 1928; cenusa lui este depusa la Westminster Abbey, in faimosul Colt al Poetilor, in vreme ce inima sa este ingropata in cimitirul bisericii Stinsford, alaturi de sotia sa, Emma.