Lorelei

Lorelei este un roman scris de Ionel Teodoreanu in anul 1935. Personajele principale sunt reprezentate de un profesor aristocratic, Catul Bogdan, si o fata tanara, Lucia Novleanu.

Lorelei este, de fapt, porecla Luciei Novleanu, pe care i-o atribuie Gabriela Nei, prietena ei cea mai buna, atunci cand ii descopera inclinatiile si talentul artistic. Prietenia dintre cele doua dateaza inca de pe bancile scolii, cand copila Lucia o viziteaza pe Gabriela la clasele mai mari la care aceasta invata. Un timp sunt despartite, cand Gabriela isi urmeaza studiile la Bucuresti, dupa care revine in Galati (orasul lor de provenienta), unde o gaseste pe Lucia schimbata, pastrand doar unele trasaturi fizice din prietena ei din copilarie, aflata acum in pragul bacalaureatului.

In timpul unei calatorii cu trenul, in care cele doua se intorc de la vie, tanara Lucia Novleanu ii acorda ajutorul unui domn lesinat in tren, fara a avea cunostinta de identitatea acestuia, identitate pe care i-o releva mai tarziu Gabriela. Barbatul respectiv era binecunoscutul Catul Bogdan, scriitor si profesor universitar.

In urma episodului din tren, el se indragosteste instant de tanara ce-i sarise in ajutor, pe care ajunge sa o revada in bancile scolii, printre fetele ce-si sustin examenul la Limba si Literatura Romana. Isi arata slabiciunea pentru ea, favorizandu-le pe toate. Legatura creata intre ei se largeste rapid, astfel ca in patru zile Catul Bogdan se prezinta in fata domnului Novleanu, tatal Luciei, pentru a-i cere mana fetei, cu care se casatoreste in cel mai scurt timp...

Ionel Teodoreanu (1897-1954) s-a nascut pe 6 ianuarie 1897, la Iasi, romancier si avocat roman interbelic. Urmeaza cursurile Facultatii de Drept la Universitatea din Iasi, obtinand, in anul 1920, diploma de avocat.

Ionel Teodoreanu profeseaza avocatura, dar, in acelasi timp, este atras si de beletristica, debutand, in anul 1919, cu schita Bunicii, in revista Insemnari literare a lui Mihail Sadoveanu si a lui George Toparceanu. In aceeasi revista publica si seria de poeme in proza intitulata Jucarii pentru Lily. Colaboreaza si cu alte reviste, precum Viata Romaneasca, Gandirea, Romania literara, Revista Fundatiilor Regale, Flacara si Viata.

Debuteaza editorial in anul 1923 cu volumul de nuvele Ulita copilariei. A scris peste 20 de carti in proza, dar cel mai mare succes l-a avut cu romanul La Medeleni, trilogie compusa din volumele Hotarul nestatornic, Drumuri si Intre vanturi, publicata in perioada 1925-1927 in revista Viata Romaneasca.

A semnat si volume precum: Bal mascat, Lorelei, Turnul Milenei, Fundacul Varlamului si scrierile memorialistice In casa bunicilor, Masa umbrelor.

In perioada 1930-1933, Ionel Teodoreanu detine postul de director al Teatrului National din Iasi, singura functie oficiala pe care o are de-a lungul vietii, perioada in care practica avocatura si scrie doua romane: Fata din Zlataust si Golia.

Moare pe 3 februarie 1954, la varsta de 58 de ani, in Bucuresti.