Arta de a fi fericit

Cele doua texte care formeaza prezentul volum (Schopenhauer educator, apartinand lui Nielzsche si Arta de a fi fericit, lui Schopenhauer) sunt realizate intr-o relativa autonomie. Apropierea lor, inspirata de o structura dialogica implicita, este si tipul de organizare pe care l-am gandit pentru colectia Forma mentist punerea impreuna, uneori dialectica, a doua texte a caror independenta favorizeaza pluralitatea argumentelor. Suntem intr-un algoritm de tip paraconsistent, unde nu importa valabilitatea absoluta a soritului, ci geometria variabila a argumentatiei. 
 
Cele 50 de reguli pentru a dobandi fericirea, aditionate in lucrarea postuma a lui Schopenhauer, nu contrazic esenta sale pesimiste:, Nu cautam decat linistea si, in limitele posibilului, absenta suferintei';, Considera nenorocirea actuala o mica parte din ceea ce s-ar putea intampla.' Schopenhauer pesimistul, care nu crede in fericire, ne cere luciditate in confruntarea cu neajunsurile vietii. 
 
Forma mentis inseamna starea mintii. A carei minti? A individului? Nu aceea a unui singur individ, ci a unui numar suficient de mare de indivizi pentru a putea vorbi de o stare colectiva. Exista asa ceva? Peste tot unde vedem ca lumea se comporta la fel: un milion de tineri poarta simultan aceiasi blugi, eventual rupti, lumea se supune modei, exista mode intelectuale si filosofii la moda. Forma mintii e deci un indicator bun pentru a explica de ce anumite carti de filozofie au schimbat societatea si continua sa o influenteze cu fiecare noua generatie de cititori.