Steaua de argint

Steaua de argint, Jeannette Walls

Altruism si neinfricare // O familie atipica

Bean Holladay are doisprezece ani, iar sora ei Liz, cincisprezece atunci cand mama lor, o artista ratata, in cautarea identitatii de sine, pleaca de acasa. Speriate ca vor ajunge la orfelinat, cele doua surori decid sa plece in Virginia la fratele mamei, unchiul Tinsley, un om bun, dar stramtorat, dupa ce pierde fabrica de bumbac mostenita. Ca sa aiba bani de buzunar, surorile decid sa se angajeze, iar singurul care le face o oferta este ingrozitorul Jerry Maddox, maistru la fabrica de bumbac, un om abuziv si obsedat de putere, care o agreseaza fizic pe Liz. Curajul celor doua surori de a-l infrunta pe Maddox aducand cazul in fata justitiei este de admirat, mai ales cand instinctul societatii este sa transforme victima in vinovat, scotand astfel viata celor doua tinere de pe fagasul ei normal.

5 pastile scurte

• Poate se pusese capat sclaviei acum o suta de ani, au raspuns copiii de culoare, dar pana de curand, nu aveau voie sa manance la Restaurantul Bulldog si chiar si acum se uita lumea urat la ei cand intrau acolo.
  
   
• Spalam vasele in bucatarie, cand am auzit batand la usa. Am dat fuga sa vad cine e si am aprins lumina de pe veranda. Cand am deschis usa, am vazut un barbat necunoscut in prag, tinand-o pe Liz de dupa umeri. Liz plangea. Avea ochii umflati si rosii, avea vanatai pe obraz si pe barbie si fusta sfasiata.
  
   
• — Tinsley, a zis el, aici Bill Corbin. 
  I-a explicat ca eu si Liz eram in biroul lui si voiam sa depunem plangere impotriva lui Jerry Maddox pentru presupusa tentativa de viol de noaptea trecuta. S-a oprit sa asculte, apoi a clatinat din cap.
  
   
• Ne-a spus ca politistii au venit la ei acasa si l-au arestat pe sotul ei, l-au dus la inchisoare, i-au luat amprentele si l-au aruncat intr-o celula. Avocatul aranja procedurile pentru cautiune chiar in acest moment, si Jerry avea sa fie eliberat pana la sfarsitul zilei.
  
   
• Liz a hotarat sa nu mearga nici a doua zi la scoala. De fapt, a zis ca nu voia sa iasa din casa pana nu-i dispareau vanataile de pe fata. Era vineri, a doua zi dupa articolul din ziar, iar pe coridoarele de la scoala situatia se inrautatise. Copiii se strecurau pe la spatele meu, imi aruncau in cap cocoloase de hartie si-mi puneau piedica.